am reuşit cu mult talent şi multă răbdare să restrâng gaşca de pe colinei, chit că numai pe mădă, tudor şi paul şi doar pentru puţin, but it was soooo fuckin worth it.
de fapt, paul a fost o surpriză. chiar dacă postasem acel status nostalgic pe facebook, tudor mi-a răspuns, bine, evident că şi mădă, dar nu ştiam nimic de paul şi de david. treburile s-au schimbat, noi am cresut, david ne ignoră :)) cel puţin pe mine. şi nu, nu sufăr.
în fine, la 3 m-am întâlnit cu mădă, tudor încă nu a ajuns, noroc că mădă are numărul lui, că eu nu, şi am aflat că e pe la modarom. am coborât încet dealu', şi când am ajuns în dreptul poştei ne-am dat seama că era şi paul cu el. sincer, chestia asta m-a încântat într-o oarecare măsură, a fost o mică surpriză, să zic aşa.
a fost drăguţ să îi îmbrăţişez din nou, după atâta timp. ei sunt copilăria mea, ce a mai rămas din ea atunci când ne vedem şi ne aducem aminte şi râdem, şi râdem..
ei bine, întâlnirea asta a fost mai specială, nu ne-am mai văzut în parcare sau pe teren sau la garaje etc, ci de data asta ne-am văzut în oraş şi băieţii au zis să alegem un loc unde să mergem. evident, cum toţi suntem plecaţi de-acasă, nu prea am avut idei, şi paul zice la un moment dat "ştiţi ceainăria open heart?" şi eram gen "băăă da aia e la belvedere!" şi mai bine că nu am spus asta cu voce tare că a adăugat "..că oricum sunt cu maşina" eh, bun plan, dăm o tură cu noua maşină a lui pauliiică.
zis şi făcut. am ajuns la belvedere, am făcut oraşului nişte poze, apoi am intrat la ceainărie. din păcate timpul a fost scurt, paul trebuia să plece, şi asta nu ar fi fost în mod normal nicio problemă dacă nu eram acolo unde eram. în fine, grabă.
paul ne-a lăsat prin centru, am rămas cu tudor şi mădă, ne-am plimbat, am povestit de-ale noastre (sincer, paul nu prea le are cu ce povestim noi de obicei:)) ) şi am zis o prostie pentru care îmi pare foarte rău :(
seara am terminat-o la Galleria Art & Coffee, cafeneaua care s-a construit în locul chioşcului Titus din capătul scărilor de la baza dealului nostru, alt loc semnificativ pentru copilăria noastră.
pe urmă am plecat fiecare-n treaba lui, dar pentru mine seara asta faină nu s-a terminat nici pe departe la ora 8. ca de obicei, fiecare chestie mişto începe cu un telefon.
de data asta, la capătul firului era andrei, prieten de-al lui frate-meu, şi evident, tot unul din copiii de pe deal. "anca, mergem în rockstadt!", a spus. eu nu eram ferm convinsă, dar după ce a reuşit să-l convingă şi pe fratello, şi pe gabi, cristi şi bog, restul băieţior din gaşca de pe deal, să vină, am zis că
de ce nu.
ajuns-am în rockstadt şi ne-am montat la o masă din spate, la care stătea şi un domn care a zis că nu se supără dacă îi ţinem companie că oricum va pleca curând. mese libere nu mai erau.
am stat un picuţ înghesuiţi, eu între frate-meu şi bog, da' era cald şi era bine. am povestit o grămadă, am râs, andrei a făcut cinste cu bere (ahahahahaha) şi tot el a fost singurul care a reuşit să se şi îmbete. eu am povestit cu bog, de la el tot aştept de doi ani o poveste dintr-o noapte de demult în care am fost fericită şi pe care nu mi-o amintesc, dar numai bog ar putea să îmi povestească despre asta, pentru că era cu el şi despre noi. eh, whatevă, nu vreau să stric nimic în prietenia noastră, aşa că o să aştept să se pregătească pentru ziua aia când o să fie în stare să îmi zică tot de bună-voie. nici nu am adus aminte nimic dar stăteam lângă el şi mi se părea că am nevoie să ştiu asta, oarecum pentru că într-un anumit mod mai ţin încă la el. în fine, a fost fain cu ei şi a fost bine. în jur de ora 1 noaptea am ajuns acasă, dar de data asta nimeni nu a comentat.
pe net am vorbit cu bro, a fost tare simpatic când a zis că "mi-e dor de tine, dragă" şi mi-am dat seama că şi mie îmi e un pic dor de el, dar momentan nu vreau să mă întorc la cluj. sunt acasă şi mi-e bine aici.
