de fapt, paul a fost o surpriză. chiar dacă postasem acel status nostalgic pe facebook, tudor mi-a răspuns, bine, evident că şi mădă, dar nu ştiam nimic de paul şi de david. treburile s-au schimbat, noi am cresut, david ne ignoră :)) cel puţin pe mine. şi nu, nu sufăr.
în fine, la 3 m-am întâlnit cu mădă, tudor încă nu a ajuns, noroc că mădă are numărul lui, că eu nu, şi am aflat că e pe la modarom. am coborât încet dealu', şi când am ajuns în dreptul poştei ne-am dat seama că era şi paul cu el. sincer, chestia asta m-a încântat într-o oarecare măsură, a fost o mică surpriză, să zic aşa.
a fost drăguţ să îi îmbrăţişez din nou, după atâta timp. ei sunt copilăria mea, ce a mai rămas din ea atunci când ne vedem şi ne aducem aminte şi râdem, şi râdem..
ei bine, întâlnirea asta a fost mai specială, nu ne-am mai văzut în parcare sau pe teren sau la garaje etc, ci de data asta ne-am văzut în oraş şi băieţii au zis să alegem un loc unde să mergem. evident, cum toţi suntem plecaţi de-acasă, nu prea am avut idei, şi paul zice la un moment dat "ştiţi ceainăria open heart?" şi eram gen "băăă da aia e la belvedere!" şi mai bine că nu am spus asta cu voce tare că a adăugat "..că oricum sunt cu maşina" eh, bun plan, dăm o tură cu noua maşină a lui pauliiică.
zis şi făcut. am ajuns la belvedere, am făcut oraşului nişte poze, apoi am intrat la ceainărie. din păcate timpul a fost scurt, paul trebuia să plece, şi asta nu ar fi fost în mod normal nicio problemă dacă nu eram acolo unde eram. în fine, grabă.
paul ne-a lăsat prin centru, am rămas cu tudor şi mădă, ne-am plimbat, am povestit de-ale noastre (sincer, paul nu prea le are cu ce povestim noi de obicei:)) ) şi am zis o prostie pentru care îmi pare foarte rău :(
seara am terminat-o la Galleria Art & Coffee, cafeneaua care s-a construit în locul chioşcului Titus din capătul scărilor de la baza dealului nostru, alt loc semnificativ pentru copilăria noastră.
pe urmă am plecat fiecare-n treaba lui, dar pentru mine seara asta faină nu s-a terminat nici pe departe la ora 8. ca de obicei, fiecare chestie mişto începe cu un telefon.
de data asta, la capătul firului era andrei, prieten de-al lui frate-meu, şi evident, tot unul din copiii de pe deal. "anca, mergem în rockstadt!", a spus. eu nu eram ferm convinsă, dar după ce a reuşit să-l convingă şi pe fratello, şi pe gabi, cristi şi bog, restul băieţior din gaşca de pe deal, să vină, am zis că de ce nu.
ajuns-am în rockstadt şi ne-am montat la o masă din spate, la care stătea şi un domn care a zis că nu se supără dacă îi ţinem companie că oricum va pleca curând. mese libere nu mai erau.
am stat un picuţ înghesuiţi, eu între frate-meu şi bog, da' era cald şi era bine. am povestit o grămadă, am râs, andrei a făcut cinste cu bere (ahahahahaha) şi tot el a fost singurul care a reuşit să se şi îmbete. eu am povestit cu bog, de la el tot aştept de doi ani o poveste dintr-o noapte de demult în care am fost fericită şi pe care nu mi-o amintesc, dar numai bog ar putea să îmi povestească despre asta, pentru că era cu el şi despre noi. eh, whatevă, nu vreau să stric nimic în prietenia noastră, aşa că o să aştept să se pregătească pentru ziua aia când o să fie în stare să îmi zică tot de bună-voie. nici nu am adus aminte nimic dar stăteam lângă el şi mi se părea că am nevoie să ştiu asta, oarecum pentru că într-un anumit mod mai ţin încă la el. în fine, a fost fain cu ei şi a fost bine. în jur de ora 1 noaptea am ajuns acasă, dar de data asta nimeni nu a comentat.
pe net am vorbit cu bro, a fost tare simpatic când a zis că "mi-e dor de tine, dragă" şi mi-am dat seama că şi mie îmi e un pic dor de el, dar momentan nu vreau să mă întorc la cluj. sunt acasă şi mi-e bine aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu