după am fugit acăsucă să îmi las ceva lucruri ca să mă întâlnesc cu noul meu prieten pe care mi l-am făcut în janis. având în vedere că ştiam că e cam dobitoc, habar nu am de ce i-am promis că o să mă văd cu el joi la o cafea. probabil am făcut-o pentru a mă asigura că el chiar e un dobitoc, ca să nu mai dau cu picioru' la ceva dude calumea, cum am mai făcut, din păcate. şi da.
veni, vidi,... deci am mers şi-am văzut şi-am plecat. m-am convins. dobitoc cu d mare. unu' foarte mare.
nici nu am suportat să stau prea mult cu el, chiar trebuia să ajung la o oră de germană, vă daţi seama că dacă tipul era worth it nu mă mai duceam nicăieri, da aşa... am luat-o la goană cât de repede am putut.
aventuuuri din viaţa mea de rahat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu