Duminică, 17 noiembrie

dezastruuuuuu .

 

Sâmbătă, 16 noiembrie

se pare că uitasem cum e să ai o cădere nervoasă, dar ziua asta mi-a adus aminte. cred că nu voiam să aflu.

s-a stricat ceva la uşa de la intrare şi din cauza asta am rămas în casă, fără posibilitatea de a încuia uşa după mine în cazul în care voiam să plec, şi jur că atâtea aveam de făcut.. roomie norocoasa a plecat înaintea mea şi eu am rămas singură cu nervii mei întinşi la maxim prin cameră.

am încercat să dau de oameni, nimeni nu răspundea la telefon, nimeni nu suna înapoi.. nimeni. 

îmi venea să urlu (sau poate am şi urlat)

îmi venea să arunc cu chestii prin casă (parcă asta chiar s-a întâmplat)

într-un final sună bro, cică să ieşim, şi i-am zis că nu am cum, decât dacă vine el şi se uită la uşă. so, în 10 minute a fost la mine, cu prietenul ăla de tot avea treabă mereu cu mine şi împreună au meşterit ceva, că numa' au învârtit de cheie şi a mers. yeeeei! i was a happy motherfucker. păcat că era deja aproape ora 5, ziua se terminase.

am mers în infinity, a fost genu' ăla de bere băută pe fugă. după, am mers cu roomie şi cu verişoarele mele prin janis, am dansat un piculeţ, dar ceva lipsea. cineva lipsea. *sadface*

mai rău e că ştiu şi cine.

It started out with a kiss
How did it end up like this?

Vineri,15 noiembrie

cât de crudă poate fi trezirea la 7 dimineaţa! mai ales când faci asta pentru un singur şi amărât de curs.
la curs, nu faci altceva decât să te visezi înapoi în pat, dormind bine, dorminnnnd, la căldurică, dormiiiiiiind, sub plapumă, protejat de frig şi de rele, până la sfârşitul zilelor...

cursul s-a terminat dar eu nu am plecat acasă, fuga la bibliotecă, fuga aici, fuga dincolo. m-a sunat moni şi aşa am avut parte şi eu de prima mea cafea în dimineaţa aia, în irish, aşa că am fost fericită.

când am ajuns acasă, într-un final, şi m-am întins în pat, nu am mai putut adormi. fir-ar..

seara m-au sunat le bros să mergem în janis, la party. după o oră s-au răzgândit. după o oră s-au gândit din nou, pe urmă au decis să ne vedem pe la ei dar era prea târziu, eu oricum îmi distrusesem deja seara în oraş, trebuia să mergem în ţevi cu cristinus, în ţevi era plin, am plecat, miss încăpăţânilă numărul 1 nu a vrut să vină nicăieri, am pierdut vremea la mec, m-a convins să ne întoarcem în ţevi, eu nu mai voiam în ţevi, dar am mers, când am ajuns în faţă la ţevi a zis că nu mai vrea în ţevi, eu nu mai voiam nimic, nicăieri, ne-am luat o cola şi asta a fost, am îngheţat de frig pe o bancă undeva în piaţa muzeului.

nu mai vreau să-mi amintesc, pentru că o să mă enervez.

I wake in the morning,
and hope that something's gonna change.
And late in the evening,
I'm re-assured it's all the same.

I'm my enemy, I'm not gonna be.
All this stuff's just ordinary.

Joi, 14 noiembrie

i skipped classes şi mi-e foarte ruşine despre asta.

pe la 4 m-am dus la fuckultă daaar nu ştiu de ce, am vrut să fug. simţeam că vreau să fug. 

seara nu am ieşit nicăieri. în schimb, am găsit prostia aia de progrămel super la modă acum care se numeşte what would i say? şi generează statusuri random din vechi statusuri de facebook. timp de 3 ore am rămas blocată pe chestia asta şi am râs cu lacrimi împreună cu roomie şi pe net cu mădă.

a fost mega amuzant.


(but i miss my wild life)

Miercuri, 13 noiembrie

hah, zici că iei şcoala în serios?

colegii tăi nu spun acelaşi lucru. dar da, e tare să merg cu ei în skatepark.

ziua de 13 nu e chiar atât de 13. aşa este, mi-am cărat gentuţa în braţe şi am îngheţat de frig, dar da, totul e în regulă, să ştii. am mers acasă. mi-am luat altă gentuţă, o geacă pe mine şi am râs. mie nu mi se distruge ziua cu atât. azi am mers la prima oră ca lumea de norvegiană. hahhh ce tare!

seara m-am plictisit de moarte acasă.

bier? infinity?
wir haben noch 'was zu erledigen und dann kommen wir.

uuuh, you're hiding a body. mhm, i'll wait.

komm zu uns, besser. 
okay.

iar m-am pierdut în drum către tine, dar e ok, iar a râs vânzătoarea de noi că ne vede mereu, tot pe noi doi, ca pe doi alcoolici anonimi care îşi cumpără, fiecare, câte-un pet.

habar nu am de ce, dar după mult timp, paharul ăla de bere mă bine-dispune, noi jucăm cărţi, râdem, glumim, ata mă urăşte, poate, asta înţeleg eu uneori din el, berea se duce, încet-încet, chiar suntem doi alcoolici anonimi, de ce ne-am numi bros altfel, prea suntem la fel în privinţele astea.

am plecat, te-am rugat să vii.

i am not scared, you know me. but it's better if you come. 
i will. 

ajungem la mine în faţa blocului:

ich werde draussen noch 10 minuten bleiben. 
wieso?
frische luft, sterne, keine autos mehr. ein wenig ruhe.
kein problem, ich bleibe mit dir. 
danke, bro..

alea zece minute s-au transformat într-o oră interminabilă. la sfârşitul ei, eu eram încă veselă, tu te grăbeai să ajungi la baie.

mulţumesc că ai rămas cu mine.




13-le meu nu a fost chiar atât de 13.

Oh well I don't mind if you don't mind
'Cause I don't shine if you don't shine
Before you go, can you read my mind?

Marţi, 12 noiembrie

pentru toate zilele alea cu soare în care crezi că după singurul seminar pe care l-ai avut o să te duci acasă şi o să te apuci de ceva proiect

da de unde. când nu ai planuri, se fac. nu e bai.

poze-n parc cu roomie, bere cu vară-mea, tandem stuff cu nemţi care nu ne-au băgat în seamă şi-ntr-un final party în euphoria.

a, şi somn.

Luni, 11 noiembrie

nicio fericire nu e mai mare ca în ziua în care primeşti pachet de-acasă. #justsayin'.

When my mind stops thinking
And my eyes stop blinking
I hope...
Somebody's there

When my heart stops beating
And my lungs stop breathing
In air...
I hope somebody cares