sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Vineri,15 noiembrie

cât de crudă poate fi trezirea la 7 dimineaţa! mai ales când faci asta pentru un singur şi amărât de curs.
la curs, nu faci altceva decât să te visezi înapoi în pat, dormind bine, dorminnnnd, la căldurică, dormiiiiiiind, sub plapumă, protejat de frig şi de rele, până la sfârşitul zilelor...

cursul s-a terminat dar eu nu am plecat acasă, fuga la bibliotecă, fuga aici, fuga dincolo. m-a sunat moni şi aşa am avut parte şi eu de prima mea cafea în dimineaţa aia, în irish, aşa că am fost fericită.

când am ajuns acasă, într-un final, şi m-am întins în pat, nu am mai putut adormi. fir-ar..

seara m-au sunat le bros să mergem în janis, la party. după o oră s-au răzgândit. după o oră s-au gândit din nou, pe urmă au decis să ne vedem pe la ei dar era prea târziu, eu oricum îmi distrusesem deja seara în oraş, trebuia să mergem în ţevi cu cristinus, în ţevi era plin, am plecat, miss încăpăţânilă numărul 1 nu a vrut să vină nicăieri, am pierdut vremea la mec, m-a convins să ne întoarcem în ţevi, eu nu mai voiam în ţevi, dar am mers, când am ajuns în faţă la ţevi a zis că nu mai vrea în ţevi, eu nu mai voiam nimic, nicăieri, ne-am luat o cola şi asta a fost, am îngheţat de frig pe o bancă undeva în piaţa muzeului.

nu mai vreau să-mi amintesc, pentru că o să mă enervez.



I wake in the morning,
and hope that something's gonna change.
And late in the evening,
I'm re-assured it's all the same.

I'm my enemy, I'm not gonna be.
All this stuff's just ordinary.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu