tot un fel de gunoi mă simt, sau ceva asemănător, and dunno even why. dau replay la tot felu' de melodii care ţin de trecutul meu şi încep să mă simt şi mai mizerabil. aşa e când produci şi reproduci stări şi asta e, te-nchizi în tine, te-nchizi în casă, te-nchizi cumva undeva oricum pentru că altceva nu rămâne de făcut. sau poate rămâne, dar e mişto să-ţi plângi de milă, măcar din când în când. şi pe urmă să faci mişto de tine. jur, am învăţat de la maeştri.
în fine. asta era melodia. alea erau amintirile.
life goes on
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu