Joi, 17 octombrie

pentru că ceasul a sunat în ziua aia mult prea devreme..

ore de la 8 la 6?!? 

ce e prea mult, mă strică. mă strică de-a dreptul.

încă visez. încă mai sper. încerc să fac visul nostru posibil dar nu cred că o să meargă. aşa că mă retrag, onorabil, din joc. v-am câştigat respectul sau nu, asta nu mai contează.

renunţ la un vis pentru că tu nu poţi visa cu mine. 

ploaia cade încet pe asfalt, eu visez, merge o bere, a doua mai greu, e prea rece şi gâtul meu e prea bolnav, luminile devin din ce în ce mai difuze, ploaia nu mă mai deranjează deloc, parcă acum ar face parte din mine, din peisajul ăsta vag ameţit, ud, bacovian. moni nu e bine, moni merge acasă. acasă e bine. şi eu o să plec.

am un plan pe care sper să-l duc la capăt mâine. bar9 & bare noize şi noi pe-acolo. ce zici?

You want me to come over
I got an excuse
Might be holding your hand
But I'm holding it loose
Go to talk then we choke
It's like our necks in a noose
Avoid the obvious
We should be facing the truth

Start to think it could be fizzling out
Kinda shocked because I never really had any doubts
Look into your eyes, imagine life without ya

And the love kickstarts again..