după ora de somn în braţe la bro, ceasul sunând la 7, a trebuit să fug ca să prind ceea ce aş putea numi acum cea-mai-lungă-şi-groaznică-zi din octombrie.
curs fără de final, seminar cu final, sper - în mare parte - fericit, fuga acasă, fuga la gară, fuga către adevărata casă unde merg atât de rar.
struţo-cămila aia de tren cfr s-a mişcat ca naiba, aş fi putut să mă dau jos şi să fug după el, data viitoare cred că vin pe jos acasă şi tot ajung naibii mai repede.
-fata asta e mai nervoasă ca trenul!, am auzit o voce, în stânga mea.
femeie, dacă trenul ăsta ar fi un pic nervos, s-ar mişca naibii mai repede şi-aş ajunge şi eu la timp acasă, nu cu 2 ore întârziere!!
am vrut să strig da' am tăcut.
când am ajuns aproape de casă, aceeaşi voce:
-ăsta e braşovu', nu ai cum să greşeşti!
thanks, captain obvious! meritam nişte aplauze pentru că am rezistat toată ziua în văgăuna aia de tren care eşti tu interfuckincitypuiimei, mai ales după atâţia bani aruncaţi pe geam. pardon, pe bilet..
acasă tot acasă e. captain planet nu s-a schimbat, tot vrea să stăpânească universul, implicit, şi pe al meu, şi e dureros, dar na, fie. i've got fuckin used to it. doar e acasă. tata mă aşteaptă în gară, captain cu mâncare bună, bruderul nici măcar nu dă o îmbrăţişare. but at least i am home.
şi ce bine-mi cânta în creier melodia asta pe drum.
stay away, motherfuckers!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu