Marţi, 1 octombrie

pentru că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, telefonul a sunat pe la 11, era un număr de germania, la capătul firului o voce şi dincolo de voce o oportunitate de job. ha!

lăsând asta la o parte, a început fuck-c00lta fir-ar să fie, da e bine, mă plimbam prin sala de curs şi în ea au intrat feţe cunoscute şi prietenoase, unele lipsă, dar s-a râs, s-a râs mult şi râsul nostru tot către "bibliotecă" ne-a condus şi era din nou cald, şi era din nou bine, măcar în imaginaţia mea dacă nu în suflet, şi pe urmă s-au pornit valuri de melancolii să-mi tulbure apele dar corabia mea, să ştii, nu se îneacă la mal. word.

suntem fericiţi?

dar cui îi trebuie fericire când are pizza?